„De ce poate duce singurătatea la boală? Piatra filosofală a omului se numește stima de sine, iar aceasta se creează, crește sau scade în funcție de interacțiunile pe care le avem cu ceilalți. În realitate nu există nicio oglindă fermecată care să îți spună cât de frumos sau deștept ești, așa că ai nevoie de ceilalți. Ceea ce îți spun ei contribuie la formarea ta ca individ. De aceea, singurătatea poate fi ea însăși o boală”, subliniază psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul.
De multe ori, singurătatea îmbracă mai multe multe forme. „Există singurătatea în cuplu, la job, în familie, în societate sau ca scop. Există oameni care se simt singuri, deși au un partener, iar asta pentru că nu se simt înțeleși, iubiți, apreciați, doriți de acesta. Cuplul este un organism viu care respiră iubire, se hrănește cu sentimente complimente și trăiește din vise făurite împreună.
Singurătatea la job este caracteristică celor care nu își văd munca apreciată, celor care văd soluții, ce nu sunt puse niciodată în practică, celor care muncesc cu disperare și uită de ei. Mai este și sentimentul trăit de vizionari sau genii. Ei găsesc soluții prea avansate pentru timpul lor ori pentru interesele meschine ale șefilor, ori ale industriei din care fac parte””, adaugă psihoterapeutul Constantin Cornea pentru Gândul.
Singurătatea în societate este resimțită de cei care muncesc, dar nu știu să se bucure de viață, pentru că nu au prieteni. „Sunt și persoane care nu au un domeniu de interes. Astfel, indiferent dacă muncesc sau nu, au bani sau sunt săraci, sunt frumoși, înteligenți, culți, interesanti sau nu, se simt singuri, deoarece nu au cu cine împărtăși sentimente sau opinii. Acești oameni se simt părăsiți, caută soluții, dar se ascund de lume””, mai spune psihoterapeutul Cornea.
Izolarea poate duce la boală ori poate fi ea însăși o boală, pentru că omul are nevoie de ceilalți pentru a descoperi cine este, pentru a-și forma stima de sine, ori pentru a exersa ceea ce știe. „Anumite afecțiuni se pot dezvolta din cauza singurătății:
1. Depresia. „Sunt singur și nu mă vede nimeni. De fapt, nici nu am nevoie de cineva”.
2. Anxietatea. „Singuratatea mă neliniștește și nu știu ce să fac”. „Nu mai dorm, nu mai am poftă de mâncare, m-am săturat să fiu singur!””
3.Tulburările alimentare: anorexie, bulimie, obezitate, mâncat obsesiv compulsiv. „Mănânc pentru că mă simt singur. „Nu mă mai satur de mâncare, aș mânca tot timpul”.
4.Tulburări ale somnului: insomnia, somnolența, coșmaruri. „Singurătatea nu mă lasă să dorm, visez ciudățenii”. „Mă simt neodihnit tot timpul!””
5.Tulburări ale sexualității: anorgasmie, frigiditate, ejaculare precoce. „Nu am mai făcut sex de atâta timp încât nici nu mai știu cum este. „Nu mai am chef de nimeni”.
6.Tulburări de comportament: conduită agresivă, fraudă sau furt, violări ale regulilor. „Nu îmi pasă de nimeni, fac doar ceea ce vreau, chiar dacă asta înseamnă să fiu certat cu legea”.
7. Atacul de panică. „Mi-e rău, o să mor și nu mă poate ajuta nimeni!”
8. Ipohondrie. „Am aceleași simptome ca și tine, doar că mai grave!”. Dacă vă regăsiți în stările enumerate, încercați să luați o decizie, apelați la ajutor, indiferent dacă vorbim de preot, psiholog, psihiatru, medic de familie, încercați să iesiți din cercul vicios al singurătății.